Aproape toţi tinerii trec prin aşa ceva şi aproape toţi reuşesc să supravieţuiască până la maturitate şi să-şi păstreze intacte mândria şi simţul umorului. Totuşi, când eşti prins în mrejele unei pasiuni nu-ţi prea mai vine să râzi.
Un tânăr îşi reaminteşte:"Mă simţeam frustrat fiindcă nu puteam face nimic. Ştiam că era prea în vârstă pentru mine, dar îmi plăcea de ea. Pur şi simplu îmi pierdusem capul".
Nu este nici un păcat să ai sentimente puternice faţă de cineva, cu condiţia ca ele să nu fie imorale sau nepotrivite, cum ar fi cele pentru o persoană căsătorită.
"Bea din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară... . Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucără-te de nevasta tinereţii tale... fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei... pentru ce fiule ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute"(Proverbe 5:15-20).
Când eşti tânăr însă "poftele tinereţii" îţi stăpânesc deseori gândurile şi acţiunile:"Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea... împreună cu cei ce cheamă pe Domnul" (2Timotei 2:22).
În timp ce învaţă să-şi controleze noile şi puternicele sentimente declanşate de pubertate/ adolescenţă, un tânăr ar putea fi copleşit de sentimente romantice exagerate şi să nu aibă faţă de cine să le manifeste. În plus, fetele devin echilibrate şi degajate mai devreme ca băieţii.
Ca urmare ele îi consideră pe colegii lor de clasă imaturi şi neinteresanţi în comparaţie cu profesorii sau cu alţi bărbaţi mai în vârstă şi mai inaccesibili.
O fată ar putea deci să-şi imagineze că un profesor favorit sau o cunoştinţă mai matură reprezintă bărbatul ideal.
Băieţii se îndrăgostesc, adesea, în acelaşi mod. Totuşi, iubirea simţită pentru astfel de personaje de neatins îşi are rădăcinile mai mult în fantezie decât în realitate.
Cu toate că o pasiune are în general o viaţă uimitor de scurtă, ea îi poate provoca o mulţime de daune unui adolescent.
În primul rând mulţi dintre cei iubiţi de adolescenţi nu prea sunt demni de consideraţie:"Nebunia este pusă în locuri înalte"(Eclesiast 10:6). Astfel, un cântăreţ sau un actor este idolatrizat pentru vocea sa sau pentru aspectul său exterior. Dar trăsăturile morale sunt ele demne de laudă? Este persoana respectivă "în Domnul", adică un creştin veritabil?
Biblia mai avertizează:"Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu"(Iacov 4:4).
"Nufărul de pe lac îşi înfige rădăcinile dincolo de suprafaţa de mocirlă şi noroi şi prin tulpina lui poroasă îşi trage acele substanţe care îl ajută la creştere şi scot la iveală floarea lui nepătată (...) Putem să luăm învăţătură de la nufăr. Deşi împresuraţi de influenţe care ar ţinti să facă să decadă moralitatea şi să mineze sufletul, noi ne putem feri de stricăciune şi putem să luăm astfel de măsuri încât tovărăşiile rele să nu ne ticăloşească inima. Fiecare tânăr trebuie să caute prietenia cu aceia care se luptă hotărât să meargă în sus" Ellen G.White
Nu ţi-ar periclita prietenia cu Dumnezeu dacă ţi-ai îndrepta inima spre o persoană a cărei conduită este condamnată de Dumnezeu?
De asemenea, Biblia cere:"Feriţi-vă de idoli!" în 1Ioan 5:21.
Cum vei numi tu faptul că un tânăr îşi decorează pereţii camerei cu fel şi fel de postere? Nu cumva "idolatrie"? Cum ar putea acest lucru să-i placă lui Dumnezeu?
Unii tineri permit chiar ca fanteziile să le întunece raţiunea. O tânără spune:"De fiecare dată când îl întreb ce simte faţă de mine, neagă întotdeauna faptul că ţine la mine.
Însă din felul în care mă priveşte şi acţionează pot spune că nu-i adevărat". Tânărul în discuţie a încercat cu tact să o facă să înţeleagă că nu ţine la ea, însă ea nu vrea să accepte că răspunsul este "nu".
O altă fată scria despre pasiunea ei despre un cântăreţ la modă:"Vreau să fie prietenul meu şi m-am rugat ca să mi se îndeplinească dorinţa! Obişnuiesc să mă culc cu caseta lui deoarece acesta este modul în care pot să fiu cel mai aproape de el".
Ar putea o astfel de pasiune total lipsită de raţiune să placă lui Dumnezeu care ne cere să-I slujim cu o "judecată sănătoasă"?
Biblia spune:"O speranţă (nădejde) amânată îmbolnăveşte inima". Cultivarea unor speranţe romantice cu privire la o legătură imposibilă este deci un lucru nesănătos, iubirea neâmpărtăşită fiind citată de medici drept cauza "depresiei, neliniştii şi a tulburărilor generale... a insomniei sau a apatiei, a durerilor în piept sau a lipsei de aer". O fată îndrăgostită mărturisea:"Nu pot mânca... Nu mai pot învăţa... Îl visez cu ochii deschişi... Sunt cea mai nefericită".
Gândeşte-te la dezastrul pe care îl provoci dacă-i permiţi unei fantezii să-ţi domine viaţa.
Dr. Bauman a remarcat faptul că unul dintre primele semne ale unei pasiuni este "scăderea interesului faţă de şcoală".
O altă consecinţă frecventă este şi izolarea de prieteni şi de familie. Mai poate interveni şi umilirea:"Mi-e ruşine să recunosc, dar mă comportam ca un bufon cât timp am fost îndrăgostit de X".
Poţi roşi încă mult timp după ce dragostea s-a stins, amintindu-ţi de insistenţele tale, de scenele în public şi alte lucruri pe care le-ai făcut şi care prizau ridicolul. Regele Solomon, unul dintre cei mai înţelepţi oameni care au trăit vreodată s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată.
El a compus pentru ea una dintre cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată, spunându-i:"frumoasă ca luna, curată ca soarele". Dar, s-ar părea că nu a obţinut nimic de la ea!
"... dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor". În cele din urmă, Solomon a renunţat la încercările sale de a o cuceri.
Cum ai putea să devii şi tu stăpân pe sentimentele tale? "Cine se încrede în inima lui este un nebun!"
Aceasta este deosebit de adevărat când cazi pradă unei fantezii romantice.
Totuşi, "cine umblă în înţelepciune va fi scăpat". Aceasta înseamnă că trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt.
Cum poţi deosebi o speranţă întemeiată de una lipsită de fundament? Simplu! Analizând lucrurile cu atenţie şi în mod realist.
Gândeşte-te: ce şanse există de a stabili cu această persoană o relaţie de iubire adevărată?
Dacă persoana respectivă este o celebritate, nu prea ai şanse să-l întâlneşti vreodată.
Şansele tale sunt la fel de scăzute şi când este vorba de persoane mai în vârstă, cum ar fi un profesor.
Mai mult decât atât, persoana de care îţi place a arătat până acum vreun interes faţă de tine? Dacă nu, ai vreun motiv real de a crede că lucrurile se vor schimba în viitor?
Sau nu cumva tu eşti cel sau cea care interpretează cuvintele şi gesturile sale banale drept un semn de interes sentimental?
În treacăt fie spus, în multe părţi ale lumii este obiceiul ca bărbaţii să ia iniţiativa în ce priveşte înfiriparea unei legături.
O tânără s-ar putea umili copleşindu-l cu insistenţele ei pe un băiat total indiferent faţă de ea.
În plus, ce ai face dacă persoana respectivă ar răspunde la sentimentele tale?
Eşti pregătit pentru responsabilităţile unei căsătorii?
Dacă nu eşti "îndepărtează nemulţumirea din inima ta" refuzând să mai stărui în fantezii.
"Iubitul îşi are timpul lui" şi acest timp poate că va veni peste câţiva ani când vei fi mai mare.
De obicei, când eşti îndrăgostită, idealizezi persoana respectivă, condiderând-o perfectă, înzestrată cu toate calităţile visate.
Şi totuşi, o asemenea persoană nu există şi ştim foarte bine lucrul acesta:"Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). De aceea, întreabă-te: cât de bine cunosc persoana spre care mi-am îndreptat inima?
Sunt îndrăgostit de o închipuire? Închid ochii la defectele acestei persoane? O privire obiectivă asupra iubirii tale din vis ar putea fi suficientă pentru a te trezi din letargia romantică. Ţi-ar putea fi de folos şi dacă ai analiza felul de iubire pe care o nutreşti faţă de persoana respectivă. De ce? Pentru că iubirea copilărească poate apărea şi dispărea într-o clipă. Nu te preocupi decât de tine şi eşti, pur şi simplu, îndrăgostit de ideea că eşti îndrăgostit.
Iubirea copilărească este obsedantă, egoistă şi geloasă... Iubirea copilărească cere perfecţiune... .
Trebuie să recunoaştem că în pofida tuturor argumentelor din lume, nu vei putea alunga complet din inimă ceea ce simţi.
Însă poţi evita să agravezi problema.
Citind romane de dragoste tulburătoare, vizionând filme de dragoste la televizor sau ascultând un anume gen de muzică, îţi poţi accentua sentimentul de singurătate.
Aşa că, refuză să te mai complaci în această stare. "Când nu mai sunt lemne, focul se stinge" spun Proverbele.
O pasiune iluzorie nu îi poate înlocui pe cei care te iubesc cu adevărat şi se interesează de tine.
De aceea, nu te retrage în singurătate. S-ar putea să descoperi că părinţii îţi pot fi de mare ajutor.
Cu toate încercările tale de a-ţi ascunde sentimentele, ei au simţit probabil că ceva te macină.
Ce-ar fi să-i abordezi şi să-ţi deschizi inima faţă de ei? Un creştin matur se poate dovedi şi un bun ascultător. Găseşte-ţi mereu o ocupaţie! Nu este uşor să-ţi revii dintr-o pasiune, dar cu trecerea timpului durerea se va atenua.
Între timp vei învăţa multe despre tine şi vei deveni mai bine pregătit să întâmpini iubirea adevărată pe care ţi-o va aduce, probabil, viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu