Stiu ce spun eu aici. Am trecut si eu prin asta. Si stiu cum e. Te iert dar nu te uit.
Sunt persoane care voit, nevoit… ne ranesc atat de tare in viata incat parca nu le mai putem privi in fata ochilor. Resimtim atatea sentimente fata de ei incat parca nici noi nu le mai putem duce. Nu mai stim daca e ura, indiferenta, invidie sau pur si simplu insuportabilitate. Dar tot ce stim e ca nu vrem sa fie prin jurul nostru. Nu vrem sa avem de-a face cu ei si chiar daca se poate, sa nu ne intalnim accidental cu ei. Pur si simplu nu vrem NIMIC de la ei decat sa stea deoparte.
Cel mai patetic este cand spunem ca “dar te-am iertat draga numai ca…nu pot uita”. Si cand gresim, spunem ca am iertat si totusi ne comportam atat de oribil. Abia atunci se vede adevarata noastra iertare. La comportament. Cand aratam persoanei de langa noi, de fapt, cat de mult am vrea ca lucrurile sa fie din nou asa cum erau. Ca am face orice pentru a repara trecutul si a face persoana de langa noi sa simta iertarea noastra. Si dorinta noastra de a lua totul de la capat. Noi oamenii, suntem atat de rai. Suntem atat de orgoliosi. Incapatanati, rautaciosi, egoisti, mandrii…avem multe defecte. Si daca toate astea se aduna laolalta, nu vreau sa-mi imaginez ce iese. Zi de zi trebuie sa lasam de la noi. Zi de zi trebuie sa tindem spre perfectiune. Sa o tintim. Stiu, niciodata nu vom ajunge la ea. Dar cel putin… vom reusi pas cu pas, sa fim mai buni. Cat de fericita e viata cand esti impacat cu tine insuti. Cand nu porti pica pe nimeni si nu privesti cu dusmanie pe cel de langa tine. Cand nu faci rau numai de dragul de a-l face. Normal, totul are o limita. A fi om inseamna sa acorzi respect si sa ai pretentia sa-l si primesti inapoi. Dar in primul rand, sa-l acorzi. Si tine minte, CEEA CE OFERI, ACEEA VEI PRIMI INAPOI. Si daca nu vei primi, cu atat mai bine. Tu ai fost elegant si om de caracter. Ca asta inseamna sa fii om de caracter si om puternic. Sa treci peste toate cu capul sus, zambind..
