Da, se spune şi bine se spune că nu trebuie să judecăm după aparenţe. Şi totuşi, parcă tinerii cu o înfăţişare plăcută par să aibă toate avantajele. Narcis, cunoscutul personaj din mitologie, s-a îndrăgostit de propria persoană, privindu-se în oglindă. Dar, privindu-se în oglindă mulţi tineri se deprimă. Faţa, părul, nasul, silueta şi fizicul lor în general le provoacă stări de nelinişte. Este lucru ştiut că Dumnezeu însuşi iubeşte frumosul:"El a făcut orice lucru frumos la timpul lui" Eclesiast 3:11
Dr. James Comer spune referitor la această problemă:"Imaginea fizică face parte din imaginea pe care o avem despre noi. Ea poate influenţa încrederea în sine a unei persoane, precum şi ceea ce va face sau nu în viaţă. Pare, deci, normal să acorzi un anume interes aspectului fizic. Însă atunci când devii atât de preocupat în această privinţă încât te izolezi de ceilalţi sau îţi pierzi respectul de sine, acest lucru nu mai este normal.
Un lucru interesant este că neplăcerile legate de înfăţişarea personală nu au mereu la bază defecte fizice reale. Specialiştii în psihiatrie spun că:"Adolescenţa este o perioadă de tranziţie în care au loc transformări importante în corp... . Pentru a depăşi jena provocată de alte schimbări continue ale corpului, majoritatea adolescenţilor se bazează pe sprijinul grupului lor de prieteni de aceeaşi vârstă".
Dar sub privirile atente ale acestora, cât de înalt, scund, gras sau slab eşti, ca să nu mai vorbim de forma nasului sau a urechilor, poate deveni o sursă de îngrijorare. Iar când altora li se dă mai multă atenţie decât ţie sau când se fac glume pe seama aspectului tău fizic (şi câte nu se fac!) poţi foarte uşor să-ţi pierzi respectul de sine.
Mai există şi influenţe de loc de neglijat a mass-mediei: Tv, filme şi reviste. Frumuseţile care te privesc de "acolo" nu sunt de loc o sursă de încurajare. Privind cu jind la frumuseţile perfecte, putem conchide uşor că suntem aproape toţi ca răţuşca cea urâtă. Să fie oare adevărat? Priveşte, tinere, priveşte şi întreabă-te: sunt defectele tale reale sau imaginare? Eşti cu adevărat dezagreabil ca înfăţişare sau alţii te fac să crezi aceasta?
Biblia îndeamnă ca nimeni să nu se lase modelat de chipul lumii acesteia. Gândeşte-te cine promovează ideea că este nevoie de o anumită înfăţişare ca să fii simpatizat, ca să ai succes sau ca să fii fericit? Nu sunt comercianţii şi agenţii de publicitate cei care obţin profituri considerabile prin faptul că tu te laşi modelat de ei? Şi de ce să-i laşi să-ţi modeleze gândirea? Bine, vei spune, dar colegii fac glume şi aceste glume dor.
Dar dacă colegii sunt critici în ceea ce priveşte înfăţişarea ta, o fac oare pentru a te ajuta sau pentru a te umili. Unii vor să ajute, dar cei mai mulţi sunt dispreţuitori şi vor să lovească şi să umilească. Pur şi simplu se distrează făcându-i pe cei din jur să sufere. Dar oare chiar ai nevoie de asemenea "prieteni"? Din dorinţa de a avea anturaj cu orice preţ, accepţi asemenea tovărăşii? Biblia îndeamnă pe tineri şi pe mai puţin tineri să-şi "plece inima la pricepere"(Proverbe 2:2).
Priceperea astfel căpătată te va ajuta să-ţi apreciezi obiectiv trăsăturile fizice şi să nu mai pui atâta preţ pe informaţiile de acest gen mass-media.
Puţini sunt cei ce sunt înzestraţi cu frumuseţe fizică şi mai puţini cei la care frumuseţea fizică se armonizează cu cea interioară. În Proverbe 31:30 se spune că "frumuseţea este deşartă".
Cât durează gloria celor ce sunt plătiţi pentru, cu adevărat, minunata lor frumuseţe? Comercianţii de frumuseţe sunt primii care se plictisesc şi aduc în prim plan noi şi noi figuri. Ca să nu mai vorbim de arsenalul de frumuseţe... .
Esenţialul este ca tu ca tânăr să fii mulţumit de înfăţişarea ta şi atunci nici "frumoşii" şi nici "frumoasele" mass-mediei şi nici înţepăturile colegilor nu mai au nici un efect.
Cât adevăr şi câtă invidie este la mijloc în injuriile colegilor şi ale aşa zişilor "prieteni"?
Atunci când se constată unele imperfecţiuni este bine să se facă îmbunătăţirile necesare. Un ten lipsit de frumuseţe, o greutate corporală prea mare, un nas deformat, urechi proeminente, sau o statură prea scundă sunt motive justificate.
Dar adolescenţa este o perioadă în care intervin mari schimbări. Acneea, fluctuaţiile în greutate, o creştere ca fulgerul de rapidă sau înceată ca o agonie, sunt necazuri ale adolescenţei.
Timpul le rezolvă la cei mai mulţi aceste probleme. Pe altele, însă, nu. Iar mulţi tineri trebuie să se obişnuiască cu ideea că pur şi simplu nu sunt frumoşi, ci obişnuiţi.
Scriitorul John Killinger spunea:"Pentru cei mai mulţi oameni, lipsa frumuseţii este una dintre cele mai dureroase realităţi ale vieţii, pe care o află de timpuriu şi de care rareori uită în tot restul vieţii". Tu poţi însă face ceva pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul fizic. Chirurgia estetică este o cale costisitoare şi, uneori, chiar riscantă de a-ţi corecta imperfecţiunile fizice.
Simpla igienă este însă practic necostisitoare şi poate face mult pentru a fi mai atrăgător. Un regim alimentar şi exerciţiile fizice contribuie mult la conturarea unei siluete plăcute şi a unui aspect sănătos. Cu voia părinţilor, se poate încerca o îmbrăcăminte şi o pieptănătură care au darul de a masca defectele. Culorile hainelor au şi ele importanţa lor, care fără stridenţe, pot favoriza tenul. Liniile pot accentua sau atenua statura şi silueta.
Cu puţin efort şi imaginaţie, poţi avea şi tu un aspect plăcut, chiar dacă frumuseţea fizică propriu zisă îţi lipseşte.
Cu toate că este nevoie să se acorde timp şi atenţie înfăţişării, să nu se facă din aceasta un lucru important, poate cel mai important din viaţa ta. Şi mai întreabă-te, iubite tinere, câtă atenţie a acordat Biblia aspectului fizic al oamenilor? Cum arătau oare Avraam, Maria, Moise sau Isaia. Despre înfăţişarea fizică a lui Isus Hrisots avem informaţii precise dintr-un document descoperit în 1923 la Vatican.
Predecesorul lui Pilat scrie într-un document al vremii că Isus, Fiul Mariei din Nazaret avea o statură obişnuită pentru un bărbat al acelor timpuri şi că era bine legat. Părul îl avea blond, drept până la umeri şi de la umeri în jos îi cădea în bucle mari. Purta cărare pe mijloc, iar barba, tot blondă, era despărţită în două. Ochii îi erau albaştri, iar privirea pătrunzătoare. Înfăţişarea oglindea bunătate, blândeţe şi seriozitate. Isus nu a fost văzut râzând, iar de zâmbit, zâmbea rar.
În altă ordine de idei, interesant este faptul că Dumnezeu a respins într-un rând pe tânărul Eliab, a cărui statură era impresionantă.
Cu acea ocazie Dumnezeu i-a spus lui Samuel:"Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" 1Samuel 16:7.
Mare uşurare şi bucurie ar trebui să fie pentru cei sinceri şi credincioşi că Cel a cărui părere este cea mai importantă nu se uită la cât de des şi strălucitor ne este părul, cât de roşii sunt buzele şi la alte lucruri deşarte şi trecătoare, ci se uită la inimă!
Şi un alt lucru la care merită să reflectăm: ce înfăţişare au prietenii şi colegii?
Sunt oare părinţii atât de frumoşi încât să-şi găsească cu uşurinţă locul pe coperţile revistelor? La majoritatea nu!
Dar, cunoscând calităţile lor, cine se mai gândeşte la înfăţişarea fizică.
Şi tu, prietene, ai o valoare personală care eclipsează frumuseţea exterioară, compensează defectele fizice, fie ele reale sau imaginare. Scoate la iveală comorile sufletului şi ale minţii şi vei străluci şi tu.
Întrebări pentru discuţii.
1. De ce se preocupă tinerii atât de mult de înfăţişarea lor? Ce părere ai de propria înfăţişare?
2. Ce punct de vedere privitor la importanţa aspectului fizic promovează mass-media şi colegii tăi?
3. Cum ar trebui să reacţionezi la astfel de influenţe?
4. Ce poţi face pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul fizic?
Mai există şi influenţe de loc de neglijat a mass-mediei: Tv, filme şi reviste. Frumuseţile care te privesc de "acolo" nu sunt de loc o sursă de încurajare. Privind cu jind la frumuseţile perfecte, putem conchide uşor că suntem aproape toţi ca răţuşca cea urâtă. Să fie oare adevărat? Priveşte, tinere, priveşte şi întreabă-te: sunt defectele tale reale sau imaginare? Eşti cu adevărat dezagreabil ca înfăţişare sau alţii te fac să crezi aceasta?
Biblia îndeamnă ca nimeni să nu se lase modelat de chipul lumii acesteia. Gândeşte-te cine promovează ideea că este nevoie de o anumită înfăţişare ca să fii simpatizat, ca să ai succes sau ca să fii fericit? Nu sunt comercianţii şi agenţii de publicitate cei care obţin profituri considerabile prin faptul că tu te laşi modelat de ei? Şi de ce să-i laşi să-ţi modeleze gândirea? Bine, vei spune, dar colegii fac glume şi aceste glume dor.
Dar dacă colegii sunt critici în ceea ce priveşte înfăţişarea ta, o fac oare pentru a te ajuta sau pentru a te umili. Unii vor să ajute, dar cei mai mulţi sunt dispreţuitori şi vor să lovească şi să umilească. Pur şi simplu se distrează făcându-i pe cei din jur să sufere. Dar oare chiar ai nevoie de asemenea "prieteni"? Din dorinţa de a avea anturaj cu orice preţ, accepţi asemenea tovărăşii? Biblia îndeamnă pe tineri şi pe mai puţin tineri să-şi "plece inima la pricepere"(Proverbe 2:2).
Priceperea astfel căpătată te va ajuta să-ţi apreciezi obiectiv trăsăturile fizice şi să nu mai pui atâta preţ pe informaţiile de acest gen mass-media.
Puţini sunt cei ce sunt înzestraţi cu frumuseţe fizică şi mai puţini cei la care frumuseţea fizică se armonizează cu cea interioară. În Proverbe 31:30 se spune că "frumuseţea este deşartă".
Cât durează gloria celor ce sunt plătiţi pentru, cu adevărat, minunata lor frumuseţe? Comercianţii de frumuseţe sunt primii care se plictisesc şi aduc în prim plan noi şi noi figuri. Ca să nu mai vorbim de arsenalul de frumuseţe... .
Esenţialul este ca tu ca tânăr să fii mulţumit de înfăţişarea ta şi atunci nici "frumoşii" şi nici "frumoasele" mass-mediei şi nici înţepăturile colegilor nu mai au nici un efect.
Cât adevăr şi câtă invidie este la mijloc în injuriile colegilor şi ale aşa zişilor "prieteni"?
Atunci când se constată unele imperfecţiuni este bine să se facă îmbunătăţirile necesare. Un ten lipsit de frumuseţe, o greutate corporală prea mare, un nas deformat, urechi proeminente, sau o statură prea scundă sunt motive justificate.
Dar adolescenţa este o perioadă în care intervin mari schimbări. Acneea, fluctuaţiile în greutate, o creştere ca fulgerul de rapidă sau înceată ca o agonie, sunt necazuri ale adolescenţei.
Timpul le rezolvă la cei mai mulţi aceste probleme. Pe altele, însă, nu. Iar mulţi tineri trebuie să se obişnuiască cu ideea că pur şi simplu nu sunt frumoşi, ci obişnuiţi.
Scriitorul John Killinger spunea:"Pentru cei mai mulţi oameni, lipsa frumuseţii este una dintre cele mai dureroase realităţi ale vieţii, pe care o află de timpuriu şi de care rareori uită în tot restul vieţii". Tu poţi însă face ceva pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul fizic. Chirurgia estetică este o cale costisitoare şi, uneori, chiar riscantă de a-ţi corecta imperfecţiunile fizice.
Simpla igienă este însă practic necostisitoare şi poate face mult pentru a fi mai atrăgător. Un regim alimentar şi exerciţiile fizice contribuie mult la conturarea unei siluete plăcute şi a unui aspect sănătos. Cu voia părinţilor, se poate încerca o îmbrăcăminte şi o pieptănătură care au darul de a masca defectele. Culorile hainelor au şi ele importanţa lor, care fără stridenţe, pot favoriza tenul. Liniile pot accentua sau atenua statura şi silueta.
Cu puţin efort şi imaginaţie, poţi avea şi tu un aspect plăcut, chiar dacă frumuseţea fizică propriu zisă îţi lipseşte.
Cu toate că este nevoie să se acorde timp şi atenţie înfăţişării, să nu se facă din aceasta un lucru important, poate cel mai important din viaţa ta. Şi mai întreabă-te, iubite tinere, câtă atenţie a acordat Biblia aspectului fizic al oamenilor? Cum arătau oare Avraam, Maria, Moise sau Isaia. Despre înfăţişarea fizică a lui Isus Hrisots avem informaţii precise dintr-un document descoperit în 1923 la Vatican.
Predecesorul lui Pilat scrie într-un document al vremii că Isus, Fiul Mariei din Nazaret avea o statură obişnuită pentru un bărbat al acelor timpuri şi că era bine legat. Părul îl avea blond, drept până la umeri şi de la umeri în jos îi cădea în bucle mari. Purta cărare pe mijloc, iar barba, tot blondă, era despărţită în două. Ochii îi erau albaştri, iar privirea pătrunzătoare. Înfăţişarea oglindea bunătate, blândeţe şi seriozitate. Isus nu a fost văzut râzând, iar de zâmbit, zâmbea rar.
În altă ordine de idei, interesant este faptul că Dumnezeu a respins într-un rând pe tânărul Eliab, a cărui statură era impresionantă.
Cu acea ocazie Dumnezeu i-a spus lui Samuel:"Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" 1Samuel 16:7.
Mare uşurare şi bucurie ar trebui să fie pentru cei sinceri şi credincioşi că Cel a cărui părere este cea mai importantă nu se uită la cât de des şi strălucitor ne este părul, cât de roşii sunt buzele şi la alte lucruri deşarte şi trecătoare, ci se uită la inimă!
Şi un alt lucru la care merită să reflectăm: ce înfăţişare au prietenii şi colegii?
Sunt oare părinţii atât de frumoşi încât să-şi găsească cu uşurinţă locul pe coperţile revistelor? La majoritatea nu!
Dar, cunoscând calităţile lor, cine se mai gândeşte la înfăţişarea fizică.
Şi tu, prietene, ai o valoare personală care eclipsează frumuseţea exterioară, compensează defectele fizice, fie ele reale sau imaginare. Scoate la iveală comorile sufletului şi ale minţii şi vei străluci şi tu.
Întrebări pentru discuţii.
1. De ce se preocupă tinerii atât de mult de înfăţişarea lor? Ce părere ai de propria înfăţişare?
2. Ce punct de vedere privitor la importanţa aspectului fizic promovează mass-media şi colegii tăi?
3. Cum ar trebui să reacţionezi la astfel de influenţe?
4. Ce poţi face pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul fizic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu