Marica Ioana-Maria
Ma pictez in aceleasi culori pastelate
Imi bombardez urechile cu mii de decibeli fugiti de acasa la fel ca generatia mea firava.
Cei mai elevati se strang prin cafenele pentru a-si expune fitzele,
Altii, mau curajosi si mai simpli, traiesc in mizeria bandelor de cartier.
Uneori intregul lor eu striga dupa acel 112 la care
Sa auda in capul liniei:
"Apasa orice tasta pentru a afla cine esti si ce vrei!"
Dar nu exista, asemenea lui Mos Craciun, sau iepurasului de pasti!
Cartarescu ar vrea sa redevina un nimeni
Eminescu se preocupa cu fenomenul migratiei sufletelor
Dar de noi, de noi rebelii, de noi cui ii pasa?
De noi, un nimic cu sapca intoarsa care intr-o singura secuna
Ar putea cucerii lumi si galaxii, de noi, cui ii pasa?
Noi nu avedm nimic, si totusi
O lume intreaga ne apartine numai noua
Avem curajul de a crea... totul din nimic, totul din nou!
Suntem totul, intreaga lume, insa nu ne cuprinde pe noi.
Noi nu avem nimic, voi aveti totul...
Noi nu suntem nimic, voi sunteti totul...
Si totusi
Si noi si voi, nu avem nimic.
Si noi ne-am nascut goi:
pielea si mama erau cele mai mari comori.
Voi aveti ani in urma,
Noi avem un carpe diem continuu
Pentru a le povesti generatiilor urmatoare cand vor fi ca noi.
Ce ne dati? Sfaturi? Avem destule, usor de zis!
Cultura? O luam noi singuri din tot... sau poate o cream!
Bucurie? Poate pentruca ne-ati dat-o noua nu o avem nici noi nici voi.
Ne-ati dat-o poate, dar ati uitat sa ne invatati sa o folosim.
Lasati-ne o urma de speranta!
Vrem sa vedem luciri de bucurie in ochii vostri satui de zile
Tanjim sa vedem ca bucuria chiar exista!
Va vrem pe voi: parinti, bunici, oameni; dar nu!Nu asa cum sunteti!
Nu vrem o lume rea, suntem noi destul de rai!
Avem nevoie sa vedem ca atunci cand suntem taiosi
Inca mai avem loc in bratele voastre iubitoare
Tanjim sa fim iubiti la fel de mult ca atunci cand eram copii.
Sau poate mai mult...
Ne puteti voi oare oferi asta?
Nu va vrem asa cum sunteti, va vrem schimbati.
Sau mai bine nu ne mai dati nimic din toate astea.
Dati-ne un Dumnezeu real, nu o religie.Dati-ne o atitudine, nu un sfat!
Dati-ne un fir de nisip pe care sa il acoperim cu sidef,
nu o piatra sa aruncam cu ea in semeni!
Certati-ne, dar atat cat sa va puteti uita apoi in ochii nostri mari si confuzi
Si sa rostiti cu sinceritate"Te iubesc, copilul meu"
Indrumati-ne spre Dumnezeu, avem nevoie mai mult de El decat de voi!
Imi bombardez urechile cu mii de decibeli fugiti de acasa la fel ca generatia mea firava.
Cei mai elevati se strang prin cafenele pentru a-si expune fitzele,
Altii, mau curajosi si mai simpli, traiesc in mizeria bandelor de cartier.
Uneori intregul lor eu striga dupa acel 112 la care
Sa auda in capul liniei:
"Apasa orice tasta pentru a afla cine esti si ce vrei!"
Dar nu exista, asemenea lui Mos Craciun, sau iepurasului de pasti!
Cartarescu ar vrea sa redevina un nimeni
Eminescu se preocupa cu fenomenul migratiei sufletelor
Dar de noi, de noi rebelii, de noi cui ii pasa?
De noi, un nimic cu sapca intoarsa care intr-o singura secuna
Ar putea cucerii lumi si galaxii, de noi, cui ii pasa?
Noi nu avedm nimic, si totusi
O lume intreaga ne apartine numai noua
Avem curajul de a crea... totul din nimic, totul din nou!
Suntem totul, intreaga lume, insa nu ne cuprinde pe noi.
Noi nu avem nimic, voi aveti totul...
Noi nu suntem nimic, voi sunteti totul...
Si totusi
Si noi si voi, nu avem nimic.
Si noi ne-am nascut goi:
pielea si mama erau cele mai mari comori.
Voi aveti ani in urma,
Noi avem un carpe diem continuu
Pentru a le povesti generatiilor urmatoare cand vor fi ca noi.
Ce ne dati? Sfaturi? Avem destule, usor de zis!
Cultura? O luam noi singuri din tot... sau poate o cream!
Bucurie? Poate pentruca ne-ati dat-o noua nu o avem nici noi nici voi.
Ne-ati dat-o poate, dar ati uitat sa ne invatati sa o folosim.
Lasati-ne o urma de speranta!
Vrem sa vedem luciri de bucurie in ochii vostri satui de zile
Tanjim sa vedem ca bucuria chiar exista!
Va vrem pe voi: parinti, bunici, oameni; dar nu!Nu asa cum sunteti!
Nu vrem o lume rea, suntem noi destul de rai!
Avem nevoie sa vedem ca atunci cand suntem taiosi
Inca mai avem loc in bratele voastre iubitoare
Tanjim sa fim iubiti la fel de mult ca atunci cand eram copii.
Sau poate mai mult...
Ne puteti voi oare oferi asta?
Nu va vrem asa cum sunteti, va vrem schimbati.
Sau mai bine nu ne mai dati nimic din toate astea.
Dati-ne un Dumnezeu real, nu o religie.Dati-ne o atitudine, nu un sfat!
Dati-ne un fir de nisip pe care sa il acoperim cu sidef,
nu o piatra sa aruncam cu ea in semeni!
Certati-ne, dar atat cat sa va puteti uita apoi in ochii nostri mari si confuzi
Si sa rostiti cu sinceritate"Te iubesc, copilul meu"
Indrumati-ne spre Dumnezeu, avem nevoie mai mult de El decat de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu