Doamne Tată, îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să înţeleg că dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se gândeşte la rău, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Mântuitorul meu, cu această dragoste adevărată şi jertfitoare m-ai iubiu Tu pe mine, ştiu că trebuie să iubesc şi eu pe aproapele meu în acelaşi fel cum ai făcut-o Tu.
Iisus, cu ruşine recunosc că abia pot să rabd când ceva nu îmi place, iar de îndelunga răbdare nici nu pot vorbi, cu toate că este o temelie a dragostei. Dragostea este plină de bunătate şi de puţine ori am putut să fac un bine fără să aştept ceva în schimb fără să aştept mulţumiri sau recunoaşteri pentru binele care l-am făcut.
Tată, dragostea nu pizmuieşteşi nu de puţine ori am pizmuit pe aproapele meu, provocând durere în urma vorbirii mele de rău.
Dragostea nu se umflă de mândrie şi eu adeseori sunt plin de mândrie, crezând că dacă sunt cineva sau am ceva, e pentru că eu merit, fără să-mi dau seama că toate vin din milostenia Ta.
Doamne Dumnezeule, de multe ori m-am purtat necuviincios cu cei din jurul meu, m-am supărat şi nu am avut puterea să-mi recunosc greşeala şi să-mi cer iertare. Dragostea nu se bucură de nelegiuire şi eu în multe ocazii am închis ochii la nedreptăţi, deşi puteam schimba unele situaţii de nedreptate şi n-am făcut-o şi acum am înţeles că dragostea se bucură de adevăr, nicidecum de nelegiuire.
Iisus, Dragostea, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul...Dar eu? Eu nu pot să acopăr totul, nu pot să cred totul, nu nădăjduiesc îndeajuns, şi mult mai puţin sufăr totul.
Acum, Dumnezeul meu atotputernic, îţi cer să pui această dragoste şi în inima mea. Dar vreau o dragoste adevărată, o dragoste pură, o dragoste care să scrâşnească din izvorul tau ceresc. Nu e intenţia mea doar să arăt că am dragoste, vreau să o simt, căci dacă doar aş arăta, aş fi un ipocrit şi nu aş putea să îndeplinesc toate aceste caracteristici ale dragostei.
De aceea, Tată, te rog să pui cu adevărat această dragoste în inima mea şi să mă ajuţi să o transmit celor din jurul meu. În numele domnului Iisus, te rog, pune adevărata dragoste în sufletul meu!
"La un momendat toti am trecut prin lucrul acesta numit descurajarea si toti am fost pacaliti de cel rau, dar trebuie sa invatam din propria noastra experienta negativa si in viitor sa o transformam in o experienta pozitiva. Cauzele descurajarii proviin de cele mai multe ori de la nemultumirea noastra spirituala sau pamanteasca si de la compararea noastra cu alte persoane. E foarte bine sa doriim sa fiim mai buni spirituali, insa nu trebuie sa uitam ca fiecare din noi suntem unici si unice, iar nici o persoana nu e la fel, de aceea trebuie sa realizam ca Dumnezeu a investit in fiecare diferit, si avem datoria sa aducem roada investitii care Dumnezeu a pus-o in noi. Cateodata noi uitam de calitatiile noastre si ne uitam la calitatiile altora iar din motivul acesta ne descurajam, pentru ca nu aveam aceleasi calitati si ca nu scoatem o roada de cantitate cum scot alte persoane, trebuie sa realizam caci noi trebuie sa lucram cu ce nea dat noua personal Dumnezeu si nu trebuie sa ne comparam cu alte persoane, de oare ce Dumnezeu ne cere in masura cu cat a investit in noi. Daca Dumnezeu a investit mult in tine, atunci ti se cere mult mai mult si e cu mult mai greu, dar daca reusesti vei fi rasplatit/a dupa cat ai facut, si daca Dumnezeu iti cere putin, atunci e mai usor pentru tine si la fel vei fi rasplatit/a dupa cat aduci. Noi oameni cateodata uitam ca suntem doar oameni si ne gandiim ca putem mai mult peste masura care Dumnezeu a randuit sa puna in noi, insa lucrul acesta ne duce in o extrema care nu accepta voia Lui Dumnezeu. iar acest lucru deviine un act de nemultumire, in loc de multumire si de acceptare fata de voia Lui Dumnezeu in viata noastra. Trebuie sa acceptam ce avem si cat avem, iar in acelasi timp sa fiim multumiti. Adam si Eva au fost aruncati din rai, pentru ca au fost nemultumiti de ce le'a dat Dumnezeu, de aceea au ascultat de vocea sarpelui...ca pot sa aiba mai mult. Noi trebuie sa nu facem la fel ca cei care au gresit in modul acesta. Cu toate zise pe noi nu ne scuza nimic daca nu am aducem exact roada care a investit'o Dumnezeu in noi. Dumnezeu sa ne descopere calitatiile noastre si sa ne ajute sa aducem exact cat ne cere nu mai putiin si nu mai mult peste masura randuita de El."
miercuri, 22 iunie 2011
"Razand.. risti sa pari nebun Plangand, risti sa pari sentimental Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici Aratandu ti sentimentele, risti sa te arati pe tine insuti Vorbind despre visurile tale, risti sa te pierzi Iubind, risti sa nu fii iubit Sperand, risti sa disperi Traind, risti sa mori Incercand , risti sa dai gres
DAR
Daca nu faci nimic.
Nu ai nimic, nu esti nimic , nu risti nimic
Au fost odata trei boabe de mazare , care locuiau intr o pastaie . S au uitat una la alta si la peretii din jurul lor si au decis ca lumea este verde . Vara a trecut , a venit toamna , iar pastaia a pocnit . Spre disperarea lor , boabele de mazare au descoperit nu numai ca lumea din jur nu este toata verde , dar si ca exista mai multe nunate de maro .
In disperare , una din boabe a apucat marginea pastaii si a incercat sa o inchida astfel incat lumea sa fie din nou verde .
A doua boaba de mazare a cazut din pastaie, si cat de repede a putut s a facut maro , ca sa nu fie observata.
A treia boaba s a uitat la pastaie , apoi la mediul inconjurator , pictat in diferite culori si , a hotorat ca nuanta ei verde era exact elementul de care avea nevoie lumea de afara , pentru a fi mai frumoasa .
Tu ce fel de boaba esti ? Preferi sa te inchizi in lumea ta , ca nu cumva sa trebuiasca sa induri consecintele faptului de a fi diferita , ca nu cumva sa suferi pentru ca esti altfel sau sa fii nevoita sa accepti ca ceilalti sunt altfel decat tine ?
Ar trebui sa ti iei timp sa te bucuri de verdele tau si sa descoperi ca lumea are nevoie de tine asa acum esti : unic/a. diferit/a, aparte-exact nuanta care poate sa faca viata celorlalti mai frumoasa . Si ca lumea aceasta mare , atat de adesea maronie , este tocmai cadrul care poate face ca nuanta ta sa se vada mai clar , sa lumineze mai puternic. Deschideti ferestrele spre lume , iesi din pastaie si lumineaza cu nuanta ta verde nuantele triste si reci ale lumii de afara !
( am luat o dintr o agenda :) si eu ma confrunt cu asta , am multe complexe . dar trebuie sa fiu constienta ca Dumnezeu ne a creat niste fapturi minunate si fiecare persoana , inclusiv eu si tu avem, ceva special care ne face diferiti de cei din jur si poate ca nuanta aceasta sa lumineze mai tare in lume :) Be blessed1 >:D<
Aceasta a devenit deviza evanghelistului Moody. In luna septembrie 1871, el a ţinut o serie de 6 predici despre viaţa' Domnului Isus. In duminica de 8 octombrie a predicat din textul: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?'' (Evanghelia după Matei 27.22). în auditoriu erau peste 3.000 de persoane, în timpul predicii a auzit alarma, dar a continuat. La încheiere, a zis: „Acum luaţi cu voi acasă
textul acesta, cugetaţi asupra lui o săptămână şi duminica viitoare vom veni şi ne vom întâlni la Calvar, să-mi spuneţi ce faceţi cu Isus".Când au ieşit afară, au văzut că oraşul Chicago era în flă¬cări. Pe la ora unu noaptea şi clădirea lor a fost făcută scrum. Niciodată nu i-a mai întâlnit pe acei ascultători. Atunci a învăţat să spună: „Acum e momentul potrivit".
Cine esti tu ? pana unde ti se inalta visele si cat de adanc ti se parbusesc pasii , poticnindu-se de pietrele drumului ? Cat de senin/a intampini noptile , refuzul celorlalti de a -ti lasa oriziontul liber , sau cuvintele rostite si nerostite iti taie aripile ? De cate ori strangi zorile in pumn , ca le tii acolo si sa le dai drumul in amurg pe cer , astfel incat soarele sa apuna .. rasarind si sa ti traiesti diminetile la nesfarsit ? Cine iti sunt prietenii ? Dar tu cui ii esti prieten/a ? Care este darul tau de frumos si de bunatate , cand pasesti in varful degetelor dincolo de pridvorul tau , catre cei de langa tine ?
Un lucru este cert ,, esti unic/a , Esti pretios/pretioasa . Esti TU ! Esti ceea ce esti si , ceea ce alegi sa fii-nu la fiecare inceput de an , nu in fiecare anotimp si nici macar in fiecare zi , ci in fiecare clipa cand viata te invita sa faci diferenta . Nu conteaza de unde vii si cat de frumos , de greu sau de lung ti-a fost drumul pana aici . Conteaza ce faci cu ziua de azi , cu clipa care tocmai trece , cu mana care ti se intinde acum sau cu sperantele celui de langa tine , pe care, din neatentie , din oboseala , esti gata sa le strivesti sub pasii care se chinuie sa urce , Ia ti timp ... sa cunosti mai bine faramele de viata pe langa care treci in fiecare zi , uneori obosit/a , alteori prea grabit/a sau prea absent/a pentru a le observa .
Doamne Tată, îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să înţeleg că dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se gândeşte la rău, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Mântuitorul meu, cu această dragoste adevărată şi jertfitoare m-ai iubiu Tu pe mine, ştiu că trebuie să iubesc şi eu pe aproapele meu în acelaşi fel cum ai făcut-o Tu.
Iisus, cu ruşine recunosc că abia pot să rabd când ceva nu îmi place, iar de îndelunga răbdare nici nu pot vorbi, cu toate că este o temelie a dragostei. Dragostea este plină de bunătate şi de puţine ori am putut să fac un bine fără să aştept ceva în schimb fără să aştept mulţumiri sau recunoaşteri pentru binele care l-am făcut.
Tată, dragostea nu pizmuieşteşi nu de puţine ori am pizmuit pe aproapele meu, provocând durere în urma vorbirii mele de rău.
Dragostea nu se umflă de mândrie şi eu adeseori sunt plin de mândrie, crezând că dacă sunt cineva sau am ceva, e pentru că eu merit, fără să-mi dau seama că toate vin din milostenia Ta.
Doamne Dumnezeule, de multe ori m-am purtat necuviincios cu cei din jurul meu, m-am supărat şi nu am avut puterea să-mi recunosc greşeala şi să-mi cer iertare. Dragostea nu se bucură de nelegiuire şi eu în multe ocazii am închis ochii la nedreptăţi, deşi puteam schimba unele situaţii de nedreptate şi n-am făcut-o şi acum am înţeles că dragostea se bucură de adevăr, nicidecum de nelegiuire.
Iisus, Dragostea, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul...Dar eu? Eu nu pot să acopăr totul, nu pot să cred totul, nu nădăjduiesc îndeajuns, şi mult mai puţin sufăr totul.
Acum, Dumnezeul meu atotputernic, îţi cer să pui această dragoste şi în inima mea. Dar vreau o dragoste adevărată, o dragoste pură, o dragoste care să scrâşnească din izvorul tau ceresc. Nu e intenţia mea doar să arăt că am dragoste, vreau să o simt, căci dacă doar aş arăta, aş fi un ipocrit şi nu aş putea să îndeplinesc toate aceste caracteristici ale dragostei.
De aceea, Tată, te rog să pui cu adevărat această dragoste în inima mea şi să mă ajuţi să o transmit celor din jurul meu. În numele domnului Iisus, te rog, pune adevărata dragoste în sufletul meu!
"La un momendat toti am trecut prin lucrul acesta numit descurajarea si toti am fost pacaliti de cel rau, dar trebuie sa invatam din propria noastra experienta negativa si in viitor sa o transformam in o experienta pozitiva. Cauzele descurajarii proviin de cele mai multe ori de la nemultumirea noastra spirituala sau pamanteasca si de la compararea noastra cu alte persoane. E foarte bine sa doriim sa fiim mai buni spirituali, insa nu trebuie sa uitam ca fiecare din noi suntem unici si unice, iar nici o persoana nu e la fel, de aceea trebuie sa realizam ca Dumnezeu a investit in fiecare diferit, si avem datoria sa aducem roada investitii care Dumnezeu a pus-o in noi. Cateodata noi uitam de calitatiile noastre si ne uitam la calitatiile altora iar din motivul acesta ne descurajam, pentru ca nu aveam aceleasi calitati si ca nu scoatem o roada de cantitate cum scot alte persoane, trebuie sa realizam caci noi trebuie sa lucram cu ce nea dat noua personal Dumnezeu si nu trebuie sa ne comparam cu alte persoane, de oare ce Dumnezeu ne cere in masura cu cat a investit in noi. Daca Dumnezeu a investit mult in tine, atunci ti se cere mult mai mult si e cu mult mai greu, dar daca reusesti vei fi rasplatit/a dupa cat ai facut, si daca Dumnezeu iti cere putin, atunci e mai usor pentru tine si la fel vei fi rasplatit/a dupa cat aduci. Noi oameni cateodata uitam ca suntem doar oameni si ne gandiim ca putem mai mult peste masura care Dumnezeu a randuit sa puna in noi, insa lucrul acesta ne duce in o extrema care nu accepta voia Lui Dumnezeu. iar acest lucru deviine un act de nemultumire, in loc de multumire si de acceptare fata de voia Lui Dumnezeu in viata noastra. Trebuie sa acceptam ce avem si cat avem, iar in acelasi timp sa fiim multumiti. Adam si Eva au fost aruncati din rai, pentru ca au fost nemultumiti de ce le'a dat Dumnezeu, de aceea au ascultat de vocea sarpelui...ca pot sa aiba mai mult. Noi trebuie sa nu facem la fel ca cei care au gresit in modul acesta. Cu toate zise pe noi nu ne scuza nimic daca nu am aducem exact roada care a investit'o Dumnezeu in noi. Dumnezeu sa ne descopere calitatiile noastre si sa ne ajute sa aducem exact cat ne cere nu mai putiin si nu mai mult peste masura randuita de El."
"Razand.. risti sa pari nebun Plangand, risti sa pari sentimental Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici Aratandu ti sentimentele, risti sa te arati pe tine insuti Vorbind despre visurile tale, risti sa te pierzi Iubind, risti sa nu fii iubit Sperand, risti sa disperi Traind, risti sa mori Incercand , risti sa dai gres
DAR
Daca nu faci nimic.
Nu ai nimic, nu esti nimic , nu risti nimic
Au fost odata trei boabe de mazare , care locuiau intr o pastaie . S au uitat una la alta si la peretii din jurul lor si au decis ca lumea este verde . Vara a trecut , a venit toamna , iar pastaia a pocnit . Spre disperarea lor , boabele de mazare au descoperit nu numai ca lumea din jur nu este toata verde , dar si ca exista mai multe nunate de maro .
In disperare , una din boabe a apucat marginea pastaii si a incercat sa o inchida astfel incat lumea sa fie din nou verde .
A doua boaba de mazare a cazut din pastaie, si cat de repede a putut s a facut maro , ca sa nu fie observata.
A treia boaba s a uitat la pastaie , apoi la mediul inconjurator , pictat in diferite culori si , a hotorat ca nuanta ei verde era exact elementul de care avea nevoie lumea de afara , pentru a fi mai frumoasa .
Tu ce fel de boaba esti ? Preferi sa te inchizi in lumea ta , ca nu cumva sa trebuiasca sa induri consecintele faptului de a fi diferita , ca nu cumva sa suferi pentru ca esti altfel sau sa fii nevoita sa accepti ca ceilalti sunt altfel decat tine ?
Ar trebui sa ti iei timp sa te bucuri de verdele tau si sa descoperi ca lumea are nevoie de tine asa acum esti : unic/a. diferit/a, aparte-exact nuanta care poate sa faca viata celorlalti mai frumoasa . Si ca lumea aceasta mare , atat de adesea maronie , este tocmai cadrul care poate face ca nuanta ta sa se vada mai clar , sa lumineze mai puternic. Deschideti ferestrele spre lume , iesi din pastaie si lumineaza cu nuanta ta verde nuantele triste si reci ale lumii de afara !
( am luat o dintr o agenda :) si eu ma confrunt cu asta , am multe complexe . dar trebuie sa fiu constienta ca Dumnezeu ne a creat niste fapturi minunate si fiecare persoana , inclusiv eu si tu avem, ceva special care ne face diferiti de cei din jur si poate ca nuanta aceasta sa lumineze mai tare in lume :) Be blessed1 >:D<
Aceasta a devenit deviza evanghelistului Moody. In luna septembrie 1871, el a ţinut o serie de 6 predici despre viaţa' Domnului Isus. In duminica de 8 octombrie a predicat din textul: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?'' (Evanghelia după Matei 27.22). în auditoriu erau peste 3.000 de persoane, în timpul predicii a auzit alarma, dar a continuat. La încheiere, a zis: „Acum luaţi cu voi acasă
textul acesta, cugetaţi asupra lui o săptămână şi duminica viitoare vom veni şi ne vom întâlni la Calvar, să-mi spuneţi ce faceţi cu Isus".Când au ieşit afară, au văzut că oraşul Chicago era în flă¬cări. Pe la ora unu noaptea şi clădirea lor a fost făcută scrum. Niciodată nu i-a mai întâlnit pe acei ascultători. Atunci a învăţat să spună: „Acum e momentul potrivit".
Cine esti tu ? pana unde ti se inalta visele si cat de adanc ti se parbusesc pasii , poticnindu-se de pietrele drumului ? Cat de senin/a intampini noptile , refuzul celorlalti de a -ti lasa oriziontul liber , sau cuvintele rostite si nerostite iti taie aripile ? De cate ori strangi zorile in pumn , ca le tii acolo si sa le dai drumul in amurg pe cer , astfel incat soarele sa apuna .. rasarind si sa ti traiesti diminetile la nesfarsit ? Cine iti sunt prietenii ? Dar tu cui ii esti prieten/a ? Care este darul tau de frumos si de bunatate , cand pasesti in varful degetelor dincolo de pridvorul tau , catre cei de langa tine ?
Un lucru este cert ,, esti unic/a , Esti pretios/pretioasa . Esti TU ! Esti ceea ce esti si , ceea ce alegi sa fii-nu la fiecare inceput de an , nu in fiecare anotimp si nici macar in fiecare zi , ci in fiecare clipa cand viata te invita sa faci diferenta . Nu conteaza de unde vii si cat de frumos , de greu sau de lung ti-a fost drumul pana aici . Conteaza ce faci cu ziua de azi , cu clipa care tocmai trece , cu mana care ti se intinde acum sau cu sperantele celui de langa tine , pe care, din neatentie , din oboseala , esti gata sa le strivesti sub pasii care se chinuie sa urce , Ia ti timp ... sa cunosti mai bine faramele de viata pe langa care treci in fiecare zi , uneori obosit/a , alteori prea grabit/a sau prea absent/a pentru a le observa .
