Presiunile si problemele vietii moderne ii fac pe multi oameni sa caute fara odihna intelesul si scopul vietii. Am vazut cate ceva despre cine este Dumnezeu; dar despre noi? De ce existam? De ce suntem aici? Are viata umana un inteles sau un scop?
Primul lucru de clarificat este ca omul nu exista pur si simplu. EL e mai mult decat o acumulare accidentala de atomi care se intampla sa se potriveasca impreuna, intr-un ambalaj adecvat, pe care-l numim ,,fiinta umana''. Biblia ne spune ca omul a fost creat in mod specific de un Dumnezeu intelept si sfant. ,,Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut'' Geneza 1:27.
Omul a devenit reprezentatul personal al lui Dumnezeu pe pamant, cu autoritate peste orice creatura vie. ,,Stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant'' Geneza 1:28
Dar omului i s-a dat si un prestigiu special. Fiind creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu'', nu inseamna ca omul a fost de aceeasi marime sau forma ca Dumnezeu (am vazut ca Dumnezeu nu are ,,marime'' sau ,,forma'' in articolul ,,Cum este Dumnezeu''), nici ca a fost o miniatura a lui Dumnezeu, posedand toate calitatile Lui in cantitati mai mici. Inseamna ca omul a fost creat ca o fiinta spirituala, rationala, morala si nemuritoare, cu o natura care a fost perfecta. Cu alte cuvinte, el a fost o reflectare adevarata a caracterului sfant al lui Dumnezeu.
Mai mult decat aceasta, omul a ales cu bucurie sa asculte in continuu de toate poruncile lui Dumnezeu si, ca rezultat, a trait in perfecta armonie cu EL. In acel timp, omul nu a avut nici o ,,criza de indentitate''! EL a stiut cu exactitate cine era, de ce se gasea in lume si, ascultator, si-a luat locul dat de Dumnezeu.
Dar nu numai ca omul a fost in totalitate implinit si pe deplin satisfacut cu pozitia lui in lume, ci si Dumnezeu a fost multumit de om! Stim aceasta, deoarece Biblia ne spune ca atunci cand lucrarea lui Dumnezeu de creatie a fost completa cu omul, ca incoronare a creatiei Sale, ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse: si iata ca erau foarte bune'' Geneza 1:31. In acel punct in istorie, niste oameni perfecti au trait intr-un mediu inconjurator perfect, intr-o relatie perfecta unul cu altul si in aromnie perfecta cu DUmnezeu. Aceasta situatie nu se mai intalneste in ziua de azi! Ce sa intamplat?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cine suntem noi ?
Presiunile si problemele vietii moderne ii fac pe multi oameni sa caute fara odihna intelesul si scopul vietii. Am vazut cate ceva despre cine este Dumnezeu; dar despre noi? De ce existam? De ce suntem aici? Are viata umana un inteles sau un scop?
Primul lucru de clarificat este ca omul nu exista pur si simplu. EL e mai mult decat o acumulare accidentala de atomi care se intampla sa se potriveasca impreuna, intr-un ambalaj adecvat, pe care-l numim ,,fiinta umana''. Biblia ne spune ca omul a fost creat in mod specific de un Dumnezeu intelept si sfant. ,,Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut'' Geneza 1:27.
Omul a devenit reprezentatul personal al lui Dumnezeu pe pamant, cu autoritate peste orice creatura vie. ,,Stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant'' Geneza 1:28
Dar omului i s-a dat si un prestigiu special. Fiind creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu'', nu inseamna ca omul a fost de aceeasi marime sau forma ca Dumnezeu (am vazut ca Dumnezeu nu are ,,marime'' sau ,,forma'' in articolul ,,Cum este Dumnezeu''), nici ca a fost o miniatura a lui Dumnezeu, posedand toate calitatile Lui in cantitati mai mici. Inseamna ca omul a fost creat ca o fiinta spirituala, rationala, morala si nemuritoare, cu o natura care a fost perfecta. Cu alte cuvinte, el a fost o reflectare adevarata a caracterului sfant al lui Dumnezeu.
Mai mult decat aceasta, omul a ales cu bucurie sa asculte in continuu de toate poruncile lui Dumnezeu si, ca rezultat, a trait in perfecta armonie cu EL. In acel timp, omul nu a avut nici o ,,criza de indentitate''! EL a stiut cu exactitate cine era, de ce se gasea in lume si, ascultator, si-a luat locul dat de Dumnezeu.
Dar nu numai ca omul a fost in totalitate implinit si pe deplin satisfacut cu pozitia lui in lume, ci si Dumnezeu a fost multumit de om! Stim aceasta, deoarece Biblia ne spune ca atunci cand lucrarea lui Dumnezeu de creatie a fost completa cu omul, ca incoronare a creatiei Sale, ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse: si iata ca erau foarte bune'' Geneza 1:31. In acel punct in istorie, niste oameni perfecti au trait intr-un mediu inconjurator perfect, intr-o relatie perfecta unul cu altul si in aromnie perfecta cu DUmnezeu. Aceasta situatie nu se mai intalneste in ziua de azi! Ce sa intamplat?
Primul lucru de clarificat este ca omul nu exista pur si simplu. EL e mai mult decat o acumulare accidentala de atomi care se intampla sa se potriveasca impreuna, intr-un ambalaj adecvat, pe care-l numim ,,fiinta umana''. Biblia ne spune ca omul a fost creat in mod specific de un Dumnezeu intelept si sfant. ,,Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut'' Geneza 1:27.
Omul a devenit reprezentatul personal al lui Dumnezeu pe pamant, cu autoritate peste orice creatura vie. ,,Stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant'' Geneza 1:28
Dar omului i s-a dat si un prestigiu special. Fiind creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu'', nu inseamna ca omul a fost de aceeasi marime sau forma ca Dumnezeu (am vazut ca Dumnezeu nu are ,,marime'' sau ,,forma'' in articolul ,,Cum este Dumnezeu''), nici ca a fost o miniatura a lui Dumnezeu, posedand toate calitatile Lui in cantitati mai mici. Inseamna ca omul a fost creat ca o fiinta spirituala, rationala, morala si nemuritoare, cu o natura care a fost perfecta. Cu alte cuvinte, el a fost o reflectare adevarata a caracterului sfant al lui Dumnezeu.
Mai mult decat aceasta, omul a ales cu bucurie sa asculte in continuu de toate poruncile lui Dumnezeu si, ca rezultat, a trait in perfecta armonie cu EL. In acel timp, omul nu a avut nici o ,,criza de indentitate''! EL a stiut cu exactitate cine era, de ce se gasea in lume si, ascultator, si-a luat locul dat de Dumnezeu.
Dar nu numai ca omul a fost in totalitate implinit si pe deplin satisfacut cu pozitia lui in lume, ci si Dumnezeu a fost multumit de om! Stim aceasta, deoarece Biblia ne spune ca atunci cand lucrarea lui Dumnezeu de creatie a fost completa cu omul, ca incoronare a creatiei Sale, ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse: si iata ca erau foarte bune'' Geneza 1:31. In acel punct in istorie, niste oameni perfecti au trait intr-un mediu inconjurator perfect, intr-o relatie perfecta unul cu altul si in aromnie perfecta cu DUmnezeu. Aceasta situatie nu se mai intalneste in ziua de azi! Ce sa intamplat?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu