Fiind copii ai Lui Dumnezeu de multe ori ne întrebăm de ce suferim, şi de ce ni se întâmplă lucruri rele. Adesea uităm că noi având o inimă nouă în Hristos şi aparţinând Lui, toate lucrurile sunt înspre binele nostru. Suferim şi poate provocăm suferinţa fără să ştim. Să nu uităm că misterioase sunt Căile Domnului, şi numai El ştie cursul vieţii noastre. Interpretarea faptelor şi întâmplărilor din viaţa noastră, făcută de noi, este deseori una subiectivă şi repede ne grăbim să judecăm ceea ce ni se întâmplă, fără a privi în ansamblu lucrurile. Aud adesea cum povesteşte lumea că li se întâmplă lucruri groaznice şi neplăcute, dar de cele mai multe ori deznodământul este unul surpinzător înspre satisfacţia lor. În caz de suferinţă multă lume apelează la Dumnezeu, şi El decide să-i ajute, dar de îndată ce problemele lor sunt rezolvate, uită că au cerut ajutorul Tatălui şi pun pe seama lor bucuriile aduse de rezolvarea problemelor. Uităm că suntem nimic fără DumnezeuJ. Trebuie să încercăm să ne oferim cu totul Lui. El asta doreste, să lăsăm toate poverile şi necazurile în Mâna Lui. Atunci vom şti cu siguranţă că, deşi lucrurile sunt aparent neplăcute vor avea o concluzie benefică nouă. Am încercat mereu să-mi impun acest punct de vedere în familie şi în cercul de prieteni. Este greu să convingi lumea de acest lucru, mai ales dacă acele persoane nu sunt întoarse la Dumnezeu. Nu trebuie să disperăm niciodată, Tatăl nostru veghează întotdeauna, şi ne tine în Mâna Lui. O vorbă mi-a plăcut mereu “când Dumnezeu închide o uşă, deschide o fereastră ”