Majoritatea greşelilor pe care le facem în viaţă sunt făcute din neştiinţă sau din nerăbdare. Sunt atâtea momente frumoase pe care le pierdem din această cauză, pe care mai târziu le regretăm. Un proverb românesc concretizează acest lucru foarte bine: „Dă-ne, Doamne, mintea românului de pe urmă.”
Există un slogan foarte cunoscut, care exprimă bucuria de-a trăi viaţa cu andrenalină: „Trăieşte clipa!”; iar cum românul este foarte inventiv, cel creştin a mers mult mai departe, spiritualizându-l chiar: „Trăieşte clipa... cu Isus!”. Ne bazăm prea mult pe faptul că trebuie să răscumpărăm vremea şi uităm că fiecare lucru îşi are vremea lui.
În tot ceea ce facem zilnic, trebuie să existe o sincronizare între noi şi Dumnezeu - nici prea-nainte, dar nici prea în spate, ci în cadenţă cu El. Dumnezeu are un timp al Lui pentru fiecare lucru, dar problema este că timpul nostru nu este în concordanţă cu timpul Său. Dumnezeu are un plan personal şi un scop veşnic pentru fiecare. Singurul impediment este nerăbdarea noastră care atrage neascultarea şi lipsa încrederii pe deplin în Dumnezeu. De atâtea ori am încercat noi să-i arătăm Domnului când este vremea potrivită şi care este modul cel mai bun de-a rezolva anumite probleme. Ne-am făcut vise cu privire la viaţa noastră şi l-am obligat pe Dumnezeu să ni le împlinească, fără să ne dăm seama că El ştie cel mai bine ce este cel mai folositor pentru noi şi care este timpul cel mai potrivit. În general, lucrurile făcute în grabă se duc tot cu aceeaşi viteză, dacă nu şi mai mare. Un lucru durabil cere întotdeauna jertfă şi timp, ceea ce azi este un adevărat salt în necunoscut, mergând de-a dreptul prin credinţă. Vedem deseori „stele căzătoare” care îşi arată strălucirea doar pentru câteva momente, după care cad în întuneric; persoane venite de nicăieri şi care devin celebre peste noapte. În majoritatea cazurilor, nu rămân sus prea mult timp, pentru că „este diferenţă între dovleac şi stejar”. Un caracter adevărat se construieşte în vremuri grele de aşteptare şi încercare, putând mai târziu să ţină piept arşiţei şi tensiunii vieţii, având rădăcini puternice. Cu cât aşteptarea este mai mare, cu atât bucuria împlinirii este mai măreaţă. Sincronizarea zilnică cu Dumnezeu înseamnă a fi lucrător împreună cu El. Prin nerăbdarea noastră am fost de multe ori o piedică în desfăsurarea planului lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Când vom învăţa să aşteptăm vremea potrivită, atunci Dumnezeu va lucra constructiv în viaţa noastră. Poate eşti orbit acum şi nu vezi binecuvântările Domnului din spate, dar să ştii că lucrurile care îţi vor aduce cele mai mari bucurii sunt cele care se întâmplă acum în spatele cortinei.
Lasă-te călăuzit în fiecare zi doar de Domnul, ajunge zilei necazul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu