Rezidire spirituala

Oare ce spune Dumnezeu acum,cand priveste spre noi?Acum 6000 de ani a privit spre pamant si a vazut ca rautatea omului era mare si a trimis potopul ,dar acum..cand dragostea celor mai multi s-a racit probabil se simte la fel de intristat ca in acele vremuri.Ma uit la mine si marturisesc ca parca a devenit asa o monotonie viata de crestina.De ce sa nu recunoastem,avem libertate,avem biserici in care ne strangem regulat,dar nu mai avem dragoste.Poate daca Dumnezeu ar fi ingaduit sa traiesc in vremea primilor crestini nu as fi avut curajul si ravna lor,ne-am obisnuit sa fim vazuti bine inaintea oamenilor, chiar sa cautam lucrul acesta...ceea ce Domnul Isus nu a facut cat a trait pe acest pamant.El a ales sa fie rob ,s-a smerit pana la moarte de cruce!!!Mai ne rugam noi oare in orice vreme,sau strigam cu putere la Dumnezeu doar in vreme de necaz?Rugaciunea ar trebui sa fie activitatea primordiala in viata crestinilor, dar bisericile sunt goale la programul de rugaciune.Credincioşii anemici spiritual îşi spun: „Astă seară nu merg la adunare; e doar ora de rugăciune!"S-ar putea ca diavolului să nu-i fie teamă de cele mai multe predici, dar să-i fie teamă de clipele de rugăciune.

Sunt multe lucruri de spus..ideea e ca avem nevoie de trezire spirituala ,de putere sa privim pe celalalt de langa noi mai presus de noi insine, si sa iubim cu o iubire neprefacuta!